Cărțile mele preferate din 2025

din ce-am citit eu anul acesta :)

Știu că avem păreri împărțite când vine vorba de liste, dar pentru mine a devenit o plăcere complet vinovată să fac un top cu cărțile preferate. În 2025 am citit destul de mult și variat, ceea ce este bine și provocator. Este bine pentru că am de unde alege. Este provocator pentru că am prea multe posibilități și e greu să mă restrâng.

Am citit peste o sută de cărți, dintre care vreo treizeci trebuie să fi fost de poezie și peste zece de nonficțiune. Dintre acestea am și recitit câteva și, în afară de una, toate au fost de fapt titluri formatoare sau considerate all-time favorites. Criteriile mele de selecție nu trebuie să fie aleatorii și, din dorința de a nu fi complet arbitrară, vă spun care e procesul meu de alegere aici. În același timp, e foarte important pentru mine să subliniez că fiecare lectură e însemnată în felul său. Atunci când faci orice fel de triere, rămâne impresia că celelalte n-au contat. Ceea ce nu e adevărat - și de aceea rămân la demersul meu constant în care vă povestesc ce-am citit în fiecare lună și ce m-a impresionat la fiecare volum.

Acestea fiind spuse:

1. Mă gândesc cât de mult m-a marcat acea carte: experiența lecturii, fie că vorbim despre un lucru satisfăcător sau chinuitor.

2. Cât a rezistat testului timpului: de aceea e dificil să alegi cărți abia terminate sau, mai degrabă, ai tendința să te întorci foarte repede la ele pentru că sunt mai aproape (aici întotdeauna selecția mea e mai riguroasă, tranșantă).

3. Ce & cât am învățat din ea: și nu trebuie să fie întotdeauna ceva palpabil, în niciun caz în sensul rigid al „dezvoltării personale”, e mai mult vorba de o probă subiectivă (poate chiar în beneficiul, sperăm că nu în detrimentul, identității personale).

4. De gustiubus: cât mi-a plăcut. Atât. Fără niciun alt criteriu. Analiza imposibilă. :)

5. Plănuiesc s-o recitesc SAU să mă întorc la pasaje din ea, cât de memorabile, notabile și importante au fost paginile alea. Alternativ: dacă vreau să mai citesc autorul/autoarea.

6. Ce-a făcut pentru mine. Whatever that means.

Deși mi-a fost greu, să vă arăt preferatele mele…

Top ficțiune:

Paradis, Abdulrazak Gurnah

Bildungsroman (editura Litera, tradusă de Andreea Năstase). Romanul explorează foarte frumos diverse tematici ca sclavia, libertatea, condiția femeii, religia, diferențe culturale dintre „sălbatici” și oamenii „civilizați”, sexualitatea. Trecem prin teritorii despre care poate nu știm mare lucru, personaje pe care le vom considera cu siguranță exotice. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din ianuarie (2025).

Pachinko, Min Jin Lee

Roman istoric (editura Nemira, tradusă de Cristina Nan). Personajul principal, Sunja, este o coreeană care ajunge în Japonia ca imigrantă alături de soțul ei și viața ei va fi cât se poate de dificilă și în același timp fundamentată pe o decizie pe care o ia ea însăși, să zicem riscantă, dar în același timp aliniată complet cu propria moralitate de neclintit. Iar această decizie va veni nu să o hăituiască, cât să definească cursul unor personaje complet legate de ea. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din martie (2025).

Under the Eye of the Big Bird, Hiromi Kawakami

Distopie. Science-fiction (nu e tradusă la noi, am citit-o în engleză tradusă de Asa Yoneda, Granta Books). Mi-a plăcut foarte mult cartea pentru că m-a făcut să mă gândesc mult la condiția umană, orice-o însemna asta (și apoi poate că e o condiție sine qua non pentru o distopie, nu-i așa?) Nu e tipul acela de distopie comercială care urmărește un cadru tradițional. E ușor experimentală, dar nu într-atât încât să fie inaccesibilă unui cititor obișnuit de distopie. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din martie (2025).

James, Percival Everett

Ficțiune istorică/ reimaginarea lui Huckleberry Finn din perspectiva sclavului Jim (editura Litera, tradusă de Bogdan Perdivară). Cartea aceasta cred că poate fi lesne privită ca o revendicare și eu una sunt foarte bucuroasă c-a fost scrisă, cu toate că nu-i neapărat o carte ușor de citit: pentru că vorbește despre sclavie, despre îngrădirea libertății primare și tratamentul injust, inuman aplicat unor alte ființe umane, tratate ca fiind reduse mental doar din pricina culorii pielii. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din aprilie (2025).

Tapetul galben, Charlotte Perkins Gilman

Nuvelă feministă (editura Alice Books, tradusă de Elena Gorgan). E o nuvelă scurtă feministă publicată în 1892 – și mi se pare foarte curajoasă pentru perioada în care a apărut. Narațiunea e la persoana I și spune povestea unei femei care trece prin (cel mai probabil) depresie postnatală. Nu este menționată astfel, desigur. Soțul ei o încurajează (adică o forțează pe calea amiabilă) să stea acasă și să nu lucreze (munca ei este scrisul) pentru că asta o suprasolicită și îi încarcă nervii Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din mai (2025).

Casa Umbrelor, Charles Dickens

Roman victorian, social, satiră cu elemente de roman detectivist (am citit-o în engleză, Signet Classics, Bleak House). Roman complex, 900 pag despre misterul familiei Dedlock, procesul juridic Jarndyce și Jarndyce și viața lui Esther Summerson. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din noiembrie (2025).

Ce nu poate fi rostit, David Szalay

Bildungsroman (editura Trei, tradusă de Anca Bărbulescu, am citit-o în engleză, Flesh, Penguin). A luat Booker Prize anul acesta. Mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam. Un stil rece, concis, a fost numit “robotic” - și sunt de acord, aici e mare parte din forța prozei. Cu un protagonist care parcă trăiește secvențe de proză scurtă în loc de viață reală, ceea ce se cam întâmplă și în viața adevărată. M-a trecut prin multe stări, ușor inconfortabilă, am fost empatică în situații în care nu știu dacă ar fi trebuit. Ceea ce e interesant și provocator pentru mine. Posibil să-mi fi și venit să plâng un pic la final. Va intra în retrospectiva lui decembrie, care apare în ianuarie probabil.

Aproape pe lista top ficțiune: Sălbaticul, Guillermo Arriaga (editura Art, tradusă de Marin Mălaicu Hondrari).

Notabile: Marea, marea (Iris Murdoch, editura Litera, tradusă de Antoaneta Ralian) și Parada, Rachel Cusk (editura Litera, tradusă de Adriana Badescu).

Top cărți scrise de autori români contemporani:

Camera de studiu, Marin Kumamoto

Bildungsroman, autoficțiune (editura TracusArte). Ce m-a fascinat pe mine la Camera de studiu este amestecul stilistic. Și faptul că s-a aliniat într-o oarecare măsură așteptărilor mele, de cele mai multe ori formulate coerent la mine în cap înainte să se aștearnă pe hârtie. De exemplu, eram sigură că va vorbi despre Jurnalul unui bătrân nebun de Tanizaki, știam la un moment dat că va aduce vorba de filmul Departures și, câteva pagini mai târziu, acolo a plonjat. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din ianuarie (2025).

Teoria lucrului bine făcut, Veronica Stănică

Proză scurtă (editura Litera). Are un umor negru foarte bine plasat (și, din multe puncte de vedere, satisfăcător). Un stil ușor jucăuș, pe alocuri copilăros, aparent gingaș, care ascunde ceva sinistru neașteptat, uneori brusc, alteori subtil. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din aprilie (2025).

Și noi dansăm în plase de lumină și ace, Emanuela Ignățoiu Sora

Poezie (editura OMG). Explorează memoria și prezentul prin ochii unei femei de patruzeci de ani. Nostalgia este desigur prezentă, dar nu contraproductivă sau sentimentală, ci mai degrabă roditoare și semnificativă. În locul acelei presiuni sociale sufocante, avem o voce plină de curiozitate și deschidere pentru ceea ce urmeazăAm scris mai multe despre ea în retrospectiva din aprilie (2025).

Cartea favorită de poezie

Ceilalți, Dorota Maslowska

Poem urban (Casa Cărții de Știință, tradusă de Ioana Diaconu-Mureșan). Una dintre cele mai cool lucruri pe care le-am citit în ultima vreme; experimentală, vulgară, directă, Dorota Maslowska a scris viața unor personaje nu prea educate, care simt mult și-o fac în moduri neasezonate, cadre urbane peste cadre urbane, fără pretenția profunzimii pe care totuși o dobândește din mers. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din septembrie (2025).

Top nonficțiune

Scrisoare pentru un copil niciodată născut, Oriana Fallaci

Memoir. Despre corpul femeii, despre identitatea ei când e însărcinată, despre pierderea copilului nenăscut (editura Lebăda Neagră, tradusă de Nicoleta Dabija). Oriana Fallaci, care este o mare promotoare a vieții, a lui fiind și a lui făcând, este forțată să-i scrie acestui copil și lucruri mai puțin frumoase. Despre rolurile pe care femeile și bărbații le duc în societate, despre bine și rău, despre dreptate și nedreptate, despre violență și neputința evadării ei uneori. Dar și despre libertate și independență – de îndată ce o femeie rămâne însărcinată, viața ei pare că se schimbă complet. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din iunie (2025).

Things in nature merely grow, Yiyun Li

Memoir. Trigger warning: despre sinuciderea ambilor fii ai autoarei, la o distanță relativă de timp; despre acceptarea radicală, suferință și trăirea acestei vieți (nu e tradusă la noi, editura Farrar, Straus and Giroux). Nu e o pastilă pe care s-o înghită toată lumea, nu e o carte pe care poate s-o citească oricine. Yiyun Li vorbește aici poate pentru prima oară despre copilăria ei, deși razant, despre mama sa abuzivă și conștiința constantă, înțelegerea mereu exactă a lumii ca suferință – incapacitatea de a răspunde la întrebarea fiului său precoce: dacă ai înțeles această suferință, de ce ne-ai născut? Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din septembrie (2025).

Acnee, Laura Chinn

Autobiografie (editura Alice Books, tradusă de Iulia Dromereschi). Mi s-a părut teribil de bună Acnee. E o carte scrisă simplu, un memoir onest și înduioșător, adesea amuzant (tragicomic mai mult) care te va scoate din zona de confort. Laura Chinn vorbește despre o viață marcată de această acnee explozivă care i-a modificat complet viziunea despre sine și care a modelat multe din experiențele și deciziile sale, direct sau indirect. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din iulie (2025).

Foarte aproape pe listă: Istoria nespusă a romilor din România (Valentin Ioan Negoi, Hyperliteratura), Interviu cu puterea (Oriana Fallaci, editura Lebăda Neagră).

Favorita din recitiri

Mândrie și prejudecată, Jane Austen

Ficțiune, roman de dragoste și a moravurilor (prima lectură a fost în română, recitirea în engleză, Collins Classics). Am recitit câteva cărți anul ăsta. Crimă și pedeapsă (Dostoievski) și Jane Eyre (roman proto-feminist, Charlotte Bronte) au fost recitiri fabuloase, dar prima experiență a citirii lor a fost și mai explozivă, așa că rămâne aceea mai puternică. Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde), Marile speranțe (Charles Dickens)- recitiri bune, dar nu se compară cu prima impresie. Hamlet mi-a plăcut mult mai mult la recitire decât la prima lectură. Kitchen (Banana Yoshimoto) a fost o recitire faină, mai ales că acum am citit-o în română. Cu toate acestea, acum c-am recitit pentru prima oară Mândrie și prejudecată, am ajuns să înțeleg mult mai bine romanul ăsta și necesitatea de a nu-l privi doar ca pe un marriage quest. Jane Austen m-a cucerit practic a doua oară și mă văd recitind-o cu o recurență plăcută. Am scris mai multe fișe despre cartea asta: vol. I, vol. II, vol. III.

*and a bit of an extra show…

O carte care nu mi-a plăcut

Amintiri din casa morților, F. M. Dostoievski

Mi-au plăcut mult primele 50 de pagini, restul a fost un chin pentru mine și m-am ambiționat prostește s-o termin. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din martie (2025).

O carte sub-evaluată

Maggie: A girl of the Streets, Stephen Crane

Nuvelă, critică socială (nu știu dacă e tradusă la noi, Dover). Maggie mi-a dat emotional damage în cel mai înalt grad și cred c-am fost ușor tristă să văd cât de puțin este apreciată. Personal mi s-a părut o carte foarte puternică, dar nu doar asta. Este și foarte bine scrisă. Avem un mediu foarte murdar și sărac într-un cartier muncitoresc unde alcoolul curge pe gâtlejurile tuturor, unde viața femeilor este separată de viața bărbaților în ceea ce privește comportamentul și normele sociale, dar când vine vorba de băutură, nu știe discriminare. Am scris mai multe despre ea în retrospectiva din ianuarie (2025).

Memorabilă ca experiență, chiar dacă nu favorită

Ulise, James Joyce

Flux al conștiinței, experimental (editura Humanitas Fiction, tradusă de Mircea Ivănescu). Roman complex, flux al conștiinței și tehnici narative multiple, paralelă cu Odiseea lui Homer desfășurată în Dublin într-o singură zi (16 iunie 1904). Leopold Bloom (Ulise) se plimbă prin oraș, agonizând la gândul că soția lui îl înșală, Stephen Dedalus (Telemah), proscris printre prietenii lui, încearcă să-și facă loc în lume și Molly (Penelopa) simte și gândește explicit și crud. Mi-am petrecut vara citind Ulise de James Joyce. A fost o aventură greu de rezumat. Am încercat s-o trec în revistă în trei rânduri, cronologic: unu, doi, trei.

Tot aici aș adăuga și Zgomotul și Furia, William Faulkner (editura Art, tradusă de Mircea Ivănescu). Am scris multe despre cartea asta, găsești totul în arhiva din martie 2025.

*

Dacă vrei să știi cum a arătat topul anul trecut, poți citi aici: cele mai iubite cărți ale anului 2024.

Cam atât! Sărbători frumoase și lecturi plăcute! Revin pe 30 decembrie cu newsletterul despre Sunt liniștită, mi-e frică.