Mi-a plăcut mult cartea, mulțumesc de 'provocare'. Nu știu cine m-a enervat mai mult, Charles sau Hartley. Pentru mine nu a fost deloc credibilă această primă mare iubire. Charles ne prezintă o Hartley insipidă, incoloră în comparație cu celelalte femei din viața lui. Cred ca Hartley a fost doar o obsesie, the one that got away, dorința de a poseda toate ființele din viața lui, dar nu dragoste. Moartea lui James și mutarea lui Charles în apartamentul acestuia a simbolizat pentru mine așezarea lui Charles in viața lui James, în locul lui. Lucrul pe care și l-a dorit încă din copilărie. Își scrie ultima parte a jurnalului la biroul lui James, cu fotografia parinților acestuia în fața lui. 'Este' în sfârșit James, dar tot nu simte fericire. Mi-ar fi fost milă de Charles dacă aș fi văzut măcar o mică dovadă că e capabil de o sinceră apropiere umană. Dar nu.
Și eu cred că iubea amintirea a ceea ce a fost sau amintirea posibilității, mai degrabă, nu pe Hartley. De-aia e o obsesie. Ai totală dreptate că moartea lui James și mutarea lui Charles în apartamentul lui simbolizează asta, nici nu m-am gândit (și ar fi trebuit!). S-a jucat fain aici Iris Murodch. Mulțumesc pentru perspectivă. Și, într-adevăr, nici nu știu ce e mai trist, că voia viața lui James sau că, deși a dobândit-o într-un fel, tot nu-i aduce fericire/deplinătate. Mulțumesc că ai citit alături de mine!
Mi-a plăcut mult cartea, mulțumesc de 'provocare'. Nu știu cine m-a enervat mai mult, Charles sau Hartley. Pentru mine nu a fost deloc credibilă această primă mare iubire. Charles ne prezintă o Hartley insipidă, incoloră în comparație cu celelalte femei din viața lui. Cred ca Hartley a fost doar o obsesie, the one that got away, dorința de a poseda toate ființele din viața lui, dar nu dragoste. Moartea lui James și mutarea lui Charles în apartamentul acestuia a simbolizat pentru mine așezarea lui Charles in viața lui James, în locul lui. Lucrul pe care și l-a dorit încă din copilărie. Își scrie ultima parte a jurnalului la biroul lui James, cu fotografia parinților acestuia în fața lui. 'Este' în sfârșit James, dar tot nu simte fericire. Mi-ar fi fost milă de Charles dacă aș fi văzut măcar o mică dovadă că e capabil de o sinceră apropiere umană. Dar nu.
Și eu cred că iubea amintirea a ceea ce a fost sau amintirea posibilității, mai degrabă, nu pe Hartley. De-aia e o obsesie. Ai totală dreptate că moartea lui James și mutarea lui Charles în apartamentul lui simbolizează asta, nici nu m-am gândit (și ar fi trebuit!). S-a jucat fain aici Iris Murodch. Mulțumesc pentru perspectivă. Și, într-adevăr, nici nu știu ce e mai trist, că voia viața lui James sau că, deși a dobândit-o într-un fel, tot nu-i aduce fericire/deplinătate. Mulțumesc că ai citit alături de mine!
Minunată lectură. Interesantă provocare. Mulțumesc pentru "trambulină". Cine mi-a plăcut? James. Am adorat, de asemenea descrierea mării.
Deci suntem cam pe aceeași pagină! :) Mulțumesc și eu pentru lectura în tandem!