Din păcate nu am reușit sa țin pasul cu voi, am reușit abia azi sa termin acest roman care a fost superb. Îți mulțumesc Ramona ca mi ai daruit prilejul sa ajung la aceasta carte!
Îți mulțumesc că ai citit cu noi, mă bucur că ți s-a părut superb. E complet în regulă să citești în ritmul tău, programul meu e o simplă îndrumare și nu contează dacă nu ții pasul cu el. Victoria cea mare e că ai citit un roman care ți s-a părut superb <3.
Ultima parte mi-a plăcut tare, după ce al doilea volum am tras de mine să citesc, numărând și renumărând cele 20 de pagini zilnice :P. Știam de la bun început cine e binefăcătorul și știam că Estella se căsătorește cu altul, nicio surpriză acolo, dar atât îmi aminteam. Trăiam cu impresia că Magwitch era iubitul care o părăsise la altar pe dra Havisham și mă bucur tare că nu a fost așa.
Coincid cu tine aproape în totalitate. Joe și Biddy rămân personajele mele preferate și faptul că au rămas împreună a făcut mult sens pentru mine, de altfel, de când Biddy s-a mutat la ei în casă, eu o vedeam cu Joe. Ea îl înțelegea și îl admira de la bun început și temperamentele lor, viziunea asupra vieții sunt foarte apropiate. Mi s-au părut neverosimile gândurile lui Pip referitoare la căsătoria cu Biddy și pentru un moment, m-am simțit și neliniștită pe temă, nu care cumva să...
Odată cu povestea vieții lui Magwitch, spaima resimțită la prima sa apariție și dezgustul privind manierele lui s-au topit. Mi-a părut rău că Pip nu a reușit să simtă ceva recunoștință de la început. Până la urmă, omul făcuse cinstit banii pe care îi investise în el, nu? Iar pentru viața lui anterioară, un om crescut în circumstanțele lui Pip ar fi putut simți ceva mai multă compasiune și înțelegere, chiar dacă ar fi ajuns eventual la aceeași decizie de a respinge resursele pe care i le punea dezinteresat la dispoziție. Wemmick îl sfătuiește să își vadă interesul și să rețină "portabile property", dar Pip îi restituie carnetul de cecuri. Prea devreme, aș zice eu. Nu pare să fi regretat acest gest, e chiar mândru și satisfăcut la final "I work pretty hard for a sufficient living, and therefore - Yes, I do well". Înțeleg imperativul moral, mai ales în perspectiva deznodământului, dar a fost un gest gratuit. Ar fi demonstrat că a învățat ceva din toate cărțile citite și din toată experiența lui dacă ar fi folosit resursele lui Magwitch cu responsabilitate, în loc să le disprețuiască. Moarea lui am resimțit-o ca pe o nedreptate, emoțional. Poate singura influență pozitivă a Estellei asupra lui Pip a fost că descoperirea legăturii de familie cu Magwitch a declanșat o revizuire a atitudinii lui Pip față de Magwitch.
Dra Havisham este un personaj tragic, dar mă încearcă mai degrabă dezgust decât compasiune față de ea. Îl ajută pe Pip să îl ajute pe Herbert și este singurul lucru bun pe care îl face. Mi-a părut rău de ea când Estella îi respinge cerșeala de iubire, dar grotescul în care s-a scăldat toată viața ei este făcătura ei. Avea toate resursele să își construiască altfel viața, dar a ales să trăiască o ură și dezamăgire continuă.
Wemmick mi s-a părut un personaj interesant, foarte weird și quirky, cu separarea strictă între profesional și privat, cu dragostea imensă pentru tatăl lui și blândețea cu care l-a acceptat și cu care și-a adaptat și aranjat viața pentru a avea grijă de el. Un contrast extraordinar cu Pip și relația lui cu Joe.
Pip a făcut the right thing prea târziu și mă bucur că a ajuns bine și fără Estella. Un final cu ei împreună ar fi fost cu adevărat un final de telenovelă. L-a construit frumos Dickens, un om cu multe defecte, îndoieli, șovăieli, mândru fix când nu trebuia, inconstant, nefericit, neliniștit, cu o viață grea chiar și după ce se mută la Londra, prins între o iubire irezistibilă, dar care îl face să se simtă mizerabil tot timpul, și rușine pentru că această iubire îl reține de la ce știe că este corect, care se salvează la final, se maturizează. Păcat că nu reușește să se desprindă de acest trecut și să își refacă viața în întregime.
M-a cutremurat episodul cu anunțarea sentințelor la moarte și tot ce a urmat până la moartea lui Magwitch, inclusiv devotamentul lui Pip pentru el.
Mă bucur tare că am citit cartea împreună. Din Dickens aș mai citi "A tale of two cities".
Ai dreptate cu dezgustul, desigur. Într-un anumit fel, e mai tristă viața lui Magwitch care e și mai victimă decât Havisham. Dra Havisham avea totuși posibilitatea refacerii vieții în orice moment, dacă nu ar fi trăit această înfrângere și umilință la superlativ. Dar vezi... așa funcționează psihicul și cred că Dickens a fost tare vizionar din punctul acesta de vedere. În cazul lui Magwitch, nici n-avea o șansă la o viață mai bună și, iată, a încercat totuși. Dra. Havisham are spiritul învins și nicio avere din lume n-a putut s-o refacă, s-a hrănit cu ranchiună până când a devenit ranchiună. Maestru Dickens, cum ziceam.
Într-un fel mă gândeam că singurul mod în care Dickens putea să justifice moartea lui Magwitch realmente moral a fost cu uciderea lui Compeyson. Deși, mă rog, la vremea respectivă chiar era o crimă atât de teribilă să te întorci de unde-ai fost exilat. Cu ordinea morală de azi, nouă ni se pare complet absurd. Și mai știm și că Magwitch a avut dreptate să se răzbune pe Compeyson. E complicată treaba și te înfurie tare când o iei la bani mărunți.
Însă uite că tocmai asta e plăcut, că putem rupe firul în patru la nesfârșit cu cartea asta... Mulțumesc c-ai citit cu mine! :)
Ce tare mă bucur că am citit cartea asta împreună!! Pentru mine a fost prima întâlnire cu Dickens și a fost un first date EXCEPȚIONAL. Mă bucur să văd că în mare pare am simțit exact aceleași lucruri citindu-l pe Dickens, e un maestru al narațiunii și pe mine m-a uimit puterea detaliilor din romanul acesta, fantastic ce face autorul. Nu știam de faptul că Dickens s-a gândit inițial la alt final, mulțumim că ne-ai spus! Tu unde l-ai citit?
Mă bucur că ți-a plăcut și ție Dickens atât de mult și că a fost așa benefică prima întâlnire cu el. Sunt și eu încântată c-am citit împreună.
Eu am citit-o în engleză într-o ediție de la Oxford World’s Classics (cea din poză) și are inclus și finalul acesta original, plus mai multe note explicative și anexe diverse. ❤️
Din păcate nu am reușit sa țin pasul cu voi, am reușit abia azi sa termin acest roman care a fost superb. Îți mulțumesc Ramona ca mi ai daruit prilejul sa ajung la aceasta carte!
Îți mulțumesc că ai citit cu noi, mă bucur că ți s-a părut superb. E complet în regulă să citești în ritmul tău, programul meu e o simplă îndrumare și nu contează dacă nu ții pasul cu el. Victoria cea mare e că ai citit un roman care ți s-a părut superb <3.
Ultima parte mi-a plăcut tare, după ce al doilea volum am tras de mine să citesc, numărând și renumărând cele 20 de pagini zilnice :P. Știam de la bun început cine e binefăcătorul și știam că Estella se căsătorește cu altul, nicio surpriză acolo, dar atât îmi aminteam. Trăiam cu impresia că Magwitch era iubitul care o părăsise la altar pe dra Havisham și mă bucur tare că nu a fost așa.
Coincid cu tine aproape în totalitate. Joe și Biddy rămân personajele mele preferate și faptul că au rămas împreună a făcut mult sens pentru mine, de altfel, de când Biddy s-a mutat la ei în casă, eu o vedeam cu Joe. Ea îl înțelegea și îl admira de la bun început și temperamentele lor, viziunea asupra vieții sunt foarte apropiate. Mi s-au părut neverosimile gândurile lui Pip referitoare la căsătoria cu Biddy și pentru un moment, m-am simțit și neliniștită pe temă, nu care cumva să...
Odată cu povestea vieții lui Magwitch, spaima resimțită la prima sa apariție și dezgustul privind manierele lui s-au topit. Mi-a părut rău că Pip nu a reușit să simtă ceva recunoștință de la început. Până la urmă, omul făcuse cinstit banii pe care îi investise în el, nu? Iar pentru viața lui anterioară, un om crescut în circumstanțele lui Pip ar fi putut simți ceva mai multă compasiune și înțelegere, chiar dacă ar fi ajuns eventual la aceeași decizie de a respinge resursele pe care i le punea dezinteresat la dispoziție. Wemmick îl sfătuiește să își vadă interesul și să rețină "portabile property", dar Pip îi restituie carnetul de cecuri. Prea devreme, aș zice eu. Nu pare să fi regretat acest gest, e chiar mândru și satisfăcut la final "I work pretty hard for a sufficient living, and therefore - Yes, I do well". Înțeleg imperativul moral, mai ales în perspectiva deznodământului, dar a fost un gest gratuit. Ar fi demonstrat că a învățat ceva din toate cărțile citite și din toată experiența lui dacă ar fi folosit resursele lui Magwitch cu responsabilitate, în loc să le disprețuiască. Moarea lui am resimțit-o ca pe o nedreptate, emoțional. Poate singura influență pozitivă a Estellei asupra lui Pip a fost că descoperirea legăturii de familie cu Magwitch a declanșat o revizuire a atitudinii lui Pip față de Magwitch.
Dra Havisham este un personaj tragic, dar mă încearcă mai degrabă dezgust decât compasiune față de ea. Îl ajută pe Pip să îl ajute pe Herbert și este singurul lucru bun pe care îl face. Mi-a părut rău de ea când Estella îi respinge cerșeala de iubire, dar grotescul în care s-a scăldat toată viața ei este făcătura ei. Avea toate resursele să își construiască altfel viața, dar a ales să trăiască o ură și dezamăgire continuă.
Wemmick mi s-a părut un personaj interesant, foarte weird și quirky, cu separarea strictă între profesional și privat, cu dragostea imensă pentru tatăl lui și blândețea cu care l-a acceptat și cu care și-a adaptat și aranjat viața pentru a avea grijă de el. Un contrast extraordinar cu Pip și relația lui cu Joe.
Pip a făcut the right thing prea târziu și mă bucur că a ajuns bine și fără Estella. Un final cu ei împreună ar fi fost cu adevărat un final de telenovelă. L-a construit frumos Dickens, un om cu multe defecte, îndoieli, șovăieli, mândru fix când nu trebuia, inconstant, nefericit, neliniștit, cu o viață grea chiar și după ce se mută la Londra, prins între o iubire irezistibilă, dar care îl face să se simtă mizerabil tot timpul, și rușine pentru că această iubire îl reține de la ce știe că este corect, care se salvează la final, se maturizează. Păcat că nu reușește să se desprindă de acest trecut și să își refacă viața în întregime.
M-a cutremurat episodul cu anunțarea sentințelor la moarte și tot ce a urmat până la moartea lui Magwitch, inclusiv devotamentul lui Pip pentru el.
Mă bucur tare că am citit cartea împreună. Din Dickens aș mai citi "A tale of two cities".
Ai dreptate cu dezgustul, desigur. Într-un anumit fel, e mai tristă viața lui Magwitch care e și mai victimă decât Havisham. Dra Havisham avea totuși posibilitatea refacerii vieții în orice moment, dacă nu ar fi trăit această înfrângere și umilință la superlativ. Dar vezi... așa funcționează psihicul și cred că Dickens a fost tare vizionar din punctul acesta de vedere. În cazul lui Magwitch, nici n-avea o șansă la o viață mai bună și, iată, a încercat totuși. Dra. Havisham are spiritul învins și nicio avere din lume n-a putut s-o refacă, s-a hrănit cu ranchiună până când a devenit ranchiună. Maestru Dickens, cum ziceam.
Într-un fel mă gândeam că singurul mod în care Dickens putea să justifice moartea lui Magwitch realmente moral a fost cu uciderea lui Compeyson. Deși, mă rog, la vremea respectivă chiar era o crimă atât de teribilă să te întorci de unde-ai fost exilat. Cu ordinea morală de azi, nouă ni se pare complet absurd. Și mai știm și că Magwitch a avut dreptate să se răzbune pe Compeyson. E complicată treaba și te înfurie tare când o iei la bani mărunți.
Însă uite că tocmai asta e plăcut, că putem rupe firul în patru la nesfârșit cu cartea asta... Mulțumesc c-ai citit cu mine! :)
Ce tare mă bucur că am citit cartea asta împreună!! Pentru mine a fost prima întâlnire cu Dickens și a fost un first date EXCEPȚIONAL. Mă bucur să văd că în mare pare am simțit exact aceleași lucruri citindu-l pe Dickens, e un maestru al narațiunii și pe mine m-a uimit puterea detaliilor din romanul acesta, fantastic ce face autorul. Nu știam de faptul că Dickens s-a gândit inițial la alt final, mulțumim că ne-ai spus! Tu unde l-ai citit?
Mă bucur că ți-a plăcut și ție Dickens atât de mult și că a fost așa benefică prima întâlnire cu el. Sunt și eu încântată c-am citit împreună.
Eu am citit-o în engleză într-o ediție de la Oxford World’s Classics (cea din poză) și are inclus și finalul acesta original, plus mai multe note explicative și anexe diverse. ❤️
Ahhh, ce frumos 😭😭 sunt nevoita sa o iau si pe cea in engleza atunci…..
Ei, nu neapărat, cred că se găsește și pe net și îți pot face eu poză cu varianta aceasta de final dacă vrei să citești, e cam o pagină