Ii mai dau o sansa alaturi de tine :). Poate curge, de data asta, deși subiectul nu ma atrage deloc si prima încercare a eșuat lamentabil după numai câteva pagini...
vaai, sper mult să-ți placă de data aceasta! dar măcar ai cu cine discuta ce nu te atrage :D. Mie îmi place enorm cum scrie Oscar Wilde și capitolul de azi a curs superb, I loved it so much.
Hai ca pana acum m-am mobilizat sa tin pasul 😊. Scrie frumos, dar mi se par toti atat de superficiali si conversatiile in dodii.. 😏. Imaginea din inceput, cu perdeaua fluturand in curentul ferestrei deschise si parfumul puternic al trandafirilor, in timp ce lord Henry sta tolanit pe divan are ceva de ideal. Am mai intalnit-o undeva si mi-a ramas intiparita ca luxul suprem al relaxarii..
Cred că e foarte specific modul acela de a conversa pentru perioadă și pentru tipul de roman pe care-l scrie aici Oscar Wilde. Și, desigur, completely oudated, deci eu îl privesc contextual/istoric/cultural/convențional și așa funcționează pentru că și narațiunea în rest e pe același model. Mă tot gândesc citind că înțeleg fascinația mea din adolescență pentru cartea asta, a fost un început bun din multe motive. Azi multe din lucrurile pe care le spune/gândește lordul Henry nu mi se mai par atât de fascinante și fabuloase ca atunci, dar e absolut de înțeles...
Da, stilul conversațional al lordului Henry este definitoriu pentru personaj. După capitolul 4 mi-a devenit evident. Omul e un rezervor nesfârșit de perle :))). Are câte o filozofie bine dezvoltată pe orice subiect. Este irelevant daca sunt de acord cu el sau nu, dar vorbele lui de duh ar fi niște conversation openers extraordinare sau teme de debate. Mi-au plăcut tare frații Jim si Sybil si sper foarte tare capitolul 5 sa nu fie unul prevestitor. Nu știu nimic despre carte si am rezistat tentației sa citesc plotul pe net, dar sper din tot sufletul sa nu fie vreo tragedie... Ma întorc la Jane Austen, daca se adeverește :P
nu comentez nimic și aștept să descoperi :D și mie mi se pare că e interesant de urmărit ce spune lordul Henry chiar dacă nu ești de acord cu el mereu (sau vreodată for that matter! :)) ). Și pot să înțeleg foarte bine atât frica lui Basil de a-i face cunoștință cu Dorian, cât și fascinația lui Dorian pentru Harry. Quite fair. :) Dar în iulie nu participi la Dimineața pierdută? Am uitat, ai zis oare că ai citit-o deja?
La cum se desfasoara actiunea, nu pot decat sa tin pumnii sa se adevereasca amenintarea fratelui 😒.. Dar tin pasul si parca incepe sa ma si prinda un pic. Sunt curioasa ce mai poate sa faca, ce mai poate sa se intample. Cat de jos poate sa pice Dorian si cat de basma curata poate sa iasa Harry. Pare ca nu prea mai am rabdare cu cartile care nu ma prind de la primele pagini..
Hmm... aceasta reținere nu-i a buna.. Atașamentul si fascinația celor doi bărbați față de Dorian Gray nu le pătrund încă... Îmi par dubioase, nesănătoase, deși din motive diferite. Dar da, pot sa înțeleg frica lui Basil si admirația lui Dorian pentru Harry. Si eu îl admir pe Harry, fără sa îl plac :)). Pe Adameșteanu aș vrea sa o citesc, trebuie doar sa pun mana pe ea. La Jane Eyre am zis ca nu particip.
Sa stii ca dupa capitolul de ieri am luat-o un pic inainte 😬. Am avut un moment, cand Basil l/a surprins pe Dorian lacrimand la fereastra, cand mi-am zis stai sa vezi ca intoarce macazul si ultima parte a cartii este despre restaurarea morala a lui Dorian, pana cand loveste fatalitatea si il ucide fratele lui Sybil Vane, el om bun… dar n-a fost sa fie… Basil mi s-a parut creepy si usor patetic la inceput, apoi la episodul mortii lui Sybil Vane l-am considerat vocea normalitatii si super empatic, mi-am zis, excelent caracter.. cu discursul de acum si-a consolidat imaginea de om cu picioarele pe pamant, cel putin cel mai cel in galeria masculina a cartii - personajul meu preferat, in masura in care pot avea unul.
mă bucur că până la urmă te-ai ținut de Portret :) eu sunt la zi cu cartea, după program, deci mă întorc cu impresii când o termin, ca de obicei. am câteva de spus și despre Basil. Pentru că a fost personajul pe care l-am compătimit cu adevărat când am citit prima oară cartea și acum am niște impresii noi, să zicem :)). a fost excelent și capitolul de azi, a ținut-o numai așa de la capitolul 9 încoace :D
Da😅! Halucinant si atat de absurd! Extravagant e prea putin spus. Sunt preocupari atat de departe de realitate; chiar si pentru marea majoritate a oamenilor bogati ai timpului. Ideea ca explorezi toate fatetele vietii, ca iti incarci simturile in halul asta .. si ca ti se iarta totul pentru ca esti frumos ca o cadra… Dar al naibii vocabularul, este senzational!
scris foarte frumos, da. cum Dorian Gray e fascinat de perspectiva acestei vieți fără îmbătrânire și fără consecințe, la fel de amăgiți ne lăsăm și noi de cuvintele lui Oscar Wilde :D.
în sensul în care e lung și plictisitor? :)))) mie mi-a plăcut, dar mi se pare halucinant ca idee: adică ți-ai vândut sufletul unui tablou și acum te bucuri de viață, înveți să cânți, să cunoști parfumuri, nebunii și să cochetezi cu teorii, filozofii și alte lucruri. E un simbol perfect al degradării lui morale T_T
Ii mai dau o sansa alaturi de tine :). Poate curge, de data asta, deși subiectul nu ma atrage deloc si prima încercare a eșuat lamentabil după numai câteva pagini...
vaai, sper mult să-ți placă de data aceasta! dar măcar ai cu cine discuta ce nu te atrage :D. Mie îmi place enorm cum scrie Oscar Wilde și capitolul de azi a curs superb, I loved it so much.
Hai ca pana acum m-am mobilizat sa tin pasul 😊. Scrie frumos, dar mi se par toti atat de superficiali si conversatiile in dodii.. 😏. Imaginea din inceput, cu perdeaua fluturand in curentul ferestrei deschise si parfumul puternic al trandafirilor, in timp ce lord Henry sta tolanit pe divan are ceva de ideal. Am mai intalnit-o undeva si mi-a ramas intiparita ca luxul suprem al relaxarii..
Cred că e foarte specific modul acela de a conversa pentru perioadă și pentru tipul de roman pe care-l scrie aici Oscar Wilde. Și, desigur, completely oudated, deci eu îl privesc contextual/istoric/cultural/convențional și așa funcționează pentru că și narațiunea în rest e pe același model. Mă tot gândesc citind că înțeleg fascinația mea din adolescență pentru cartea asta, a fost un început bun din multe motive. Azi multe din lucrurile pe care le spune/gândește lordul Henry nu mi se mai par atât de fascinante și fabuloase ca atunci, dar e absolut de înțeles...
Da, stilul conversațional al lordului Henry este definitoriu pentru personaj. După capitolul 4 mi-a devenit evident. Omul e un rezervor nesfârșit de perle :))). Are câte o filozofie bine dezvoltată pe orice subiect. Este irelevant daca sunt de acord cu el sau nu, dar vorbele lui de duh ar fi niște conversation openers extraordinare sau teme de debate. Mi-au plăcut tare frații Jim si Sybil si sper foarte tare capitolul 5 sa nu fie unul prevestitor. Nu știu nimic despre carte si am rezistat tentației sa citesc plotul pe net, dar sper din tot sufletul sa nu fie vreo tragedie... Ma întorc la Jane Austen, daca se adeverește :P
nu comentez nimic și aștept să descoperi :D și mie mi se pare că e interesant de urmărit ce spune lordul Henry chiar dacă nu ești de acord cu el mereu (sau vreodată for that matter! :)) ). Și pot să înțeleg foarte bine atât frica lui Basil de a-i face cunoștință cu Dorian, cât și fascinația lui Dorian pentru Harry. Quite fair. :) Dar în iulie nu participi la Dimineața pierdută? Am uitat, ai zis oare că ai citit-o deja?
La cum se desfasoara actiunea, nu pot decat sa tin pumnii sa se adevereasca amenintarea fratelui 😒.. Dar tin pasul si parca incepe sa ma si prinda un pic. Sunt curioasa ce mai poate sa faca, ce mai poate sa se intample. Cat de jos poate sa pice Dorian si cat de basma curata poate sa iasa Harry. Pare ca nu prea mai am rabdare cu cartile care nu ma prind de la primele pagini..
Hmm... aceasta reținere nu-i a buna.. Atașamentul si fascinația celor doi bărbați față de Dorian Gray nu le pătrund încă... Îmi par dubioase, nesănătoase, deși din motive diferite. Dar da, pot sa înțeleg frica lui Basil si admirația lui Dorian pentru Harry. Si eu îl admir pe Harry, fără sa îl plac :)). Pe Adameșteanu aș vrea sa o citesc, trebuie doar sa pun mana pe ea. La Jane Eyre am zis ca nu particip.
Sa stii ca dupa capitolul de ieri am luat-o un pic inainte 😬. Am avut un moment, cand Basil l/a surprins pe Dorian lacrimand la fereastra, cand mi-am zis stai sa vezi ca intoarce macazul si ultima parte a cartii este despre restaurarea morala a lui Dorian, pana cand loveste fatalitatea si il ucide fratele lui Sybil Vane, el om bun… dar n-a fost sa fie… Basil mi s-a parut creepy si usor patetic la inceput, apoi la episodul mortii lui Sybil Vane l-am considerat vocea normalitatii si super empatic, mi-am zis, excelent caracter.. cu discursul de acum si-a consolidat imaginea de om cu picioarele pe pamant, cel putin cel mai cel in galeria masculina a cartii - personajul meu preferat, in masura in care pot avea unul.
mă bucur că până la urmă te-ai ținut de Portret :) eu sunt la zi cu cartea, după program, deci mă întorc cu impresii când o termin, ca de obicei. am câteva de spus și despre Basil. Pentru că a fost personajul pe care l-am compătimit cu adevărat când am citit prima oară cartea și acum am niște impresii noi, să zicem :)). a fost excelent și capitolul de azi, a ținut-o numai așa de la capitolul 9 încoace :D
Da😅! Halucinant si atat de absurd! Extravagant e prea putin spus. Sunt preocupari atat de departe de realitate; chiar si pentru marea majoritate a oamenilor bogati ai timpului. Ideea ca explorezi toate fatetele vietii, ca iti incarci simturile in halul asta .. si ca ti se iarta totul pentru ca esti frumos ca o cadra… Dar al naibii vocabularul, este senzational!
scris foarte frumos, da. cum Dorian Gray e fascinat de perspectiva acestei vieți fără îmbătrânire și fără consecințe, la fel de amăgiți ne lăsăm și noi de cuvintele lui Oscar Wilde :D.
Capitolul 11 este absolut criminal! Mintea mea refuza sa urmareasca cuvintele, zboara oriunde altundeva.. si pare si cel mai lung de pana acum 😭…
în sensul în care e lung și plictisitor? :)))) mie mi-a plăcut, dar mi se pare halucinant ca idee: adică ți-ai vândut sufletul unui tablou și acum te bucuri de viață, înveți să cânți, să cunoști parfumuri, nebunii și să cochetezi cu teorii, filozofii și alte lucruri. E un simbol perfect al degradării lui morale T_T
Gataaa! Satisfacator final, deși neașteptat la capitolul "how", desi ar fi trebuit sa ma gândesc, zic eu. Astept newsletterul :)